Sindromul ocluziv reprezintă întreruperea tranzitului intestinal pentru materiile fecale şi gaze cu toate consecinţele sale indiferent de cauză şi mecanism.

Clasificarea din punct de vedere etiopatogenic:

-ocluziile dinamice (funcţionale) 

-ocluziile mecanice (organice) 

Clasificarea din punct de vedere topografic:

-înalte (caracterizează în special intestinul subţire);

-joase (cu afectarea colonului);

Clasificarea din punct de vedere evolutiv:

-Acute

-Subacute

-Cronice

Clasificarea in raport cu existenţa tulburărilor vasculare intestinale, ocluziile pot fi:

-Ischemiante

-Neischemiante

Clasificarea din punct de vedere chirurgical, se împart în: 

-primitive (la pacienţii neoperaţi) 

-secundare (apar în postoperator).

Diagnosticul clinic

Semnele funcţionale sunt în raport cu mecanismul ocluziei 

DUREREA 

-este cel mai precoce semn

-bruscă, intensă, continuă (ocluziile prin strangulare şi spastice); 

-colicativă cu perioade de acalmie (ocluziile prin obstrucţie); 

-surdă, continuă cu distensie progresivă (ocluziile paralitice); 

-poate să dispară cu agravarea semnelor generale; 

VĂRSĂTURILE 

-apar precoce în ocluziile înalte şi prin strangulare şi tardiv în ocluziile joase şi postoperatorii

-Iniţial, apar vărsături alimentare, gastrice sau biliare şi sunt reflexe

-ulterior, apar vărsăturile de stază cu conţinut intestinal de culoare închisă

-în formele avansate au caracter fecaloid

GREAŢA, SUGHIŢUL, ERUCTAŢIIL 

-nu sunt constante, dar semnifică prezenţa stazei 

ÎNTRERUPEREA TRANZITULUI 

-nu este semn constant de debut

-Eliminarea materiilor fecale după constituirea ocluziei (materii fecale existente în segmentele subiacente ocluziei) nu este rară, mai ales în formele înalte

-în volvulus sau invaginaţie poate apărea diareea

DISTENSIA ABDOMENULUI 

-poate fi generalizată iniţial (în ocluziile paralitice) sau ulterior (ocluziile joase) şi simetrică; 

-poate lipsi (ocluziile înalte); 

-în strangulări este asimetrică, se produce brusc, se prezintă în tensiune elastică şi cu timpanism la percuţie (semnul von Wahl).

Semnele obiective se instalează treptat 

• INSPECŢIA, distensia abdominală, poate fi localizată sau difuză, simetrică sau asimetrică;
• PALPAREA

-abdomenul destins, nu prezintă contractură şi este de obicei nedureros

-durerea la palpare este semnificativă pentru locul şi mecanismul ocluziei

-În ocluziile prin strangulare sau în cele paralitice pot fi prezente uneori apărarea, contractura şi semnul Blumberg

-Se palpează orificiile herniare, pentru evidenţierea unei hernii strangulate

-Se pot palpa unele tumori benigne sau maligne;

• PERCUŢIA 

-evidenţiază timpanism, localizat sau generalizat, uneori cu dispariţia matităţii hepatice, alternând alteori cu zone mate (anse pline cu lichid). 

-Timpanismul juxtaombilical (semnul Laugier) indică ocluzia jejunoileonului

-Matitate deplasabilă (semnul Gangolphe) evidenţiat în caz de ascită;

• ASCULTAŢIA 

zgomote hidroaerice (colici de luptă) 

-silentium abdominal

TUŞEUL RECTAL ŞI VAGINAL sunt obligatorii şi completează examenul clinic 

Semnele generale sunt diferite în funcţie de momentul examinării şi etiopatogenia ocluziei:

* la debut, pot exista: anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, febră, frison (ocluzie prin strangulare); sau poate exista doar scădere ponderală asociată sau nu cu tulburări de tranzit (ocluzii prin obstrucţie - neoplasme);

* în evoluţie, o dată cu apariţia vărsăturilor, starea generală se alterează: scăderea tensiunii arteriale; oliguria care se agravează spre oligoanurie; tegumente şi mucoase uscate; senzaţia de sete; astenie cu hipotonie musculară; febră însoţită de frisoane 

Explorări paraclinice 

1. examen de laborator – ne relevă hemoconcentraţie datorită deshidratării bolnavului, cu azotemie, creşterea creatininei sanguinei, cu tulburări ale ionogramei;

2. examenul radiologic:

a. radiografia abdominală simplă, diferă în funcţie de momentul în care a fost executată:

dacă a fost executată la debut, atunci se poate vizualiza numai o dilataţie a unei anse; cât şi de locul unde există obstacolul – imagini hidroeaerice mici, în cazul anselor intestinului subţire şi hidroaerice mari în cazul ocluziilor colonice;

b. radioscopia eso-gastro-duodenală, poate evidenţia obstacole până la nivelul valvei ileo-cecale;

c. irigoscopia, se foloseşte pentru ocluziile joase;

3. endoscopia, se poate realiza: atât la nivelul polului superior; cât şi al polului inferior al tubului digestiv; putând evidentia în unele cazuri mecanismul de producere al ocluziei, în special cel tumoral; în unele cazuri are şi rol terapeutic (devolvularea sigmoidiană);

4. ecografia şi computertomografia (CT): au rezultate slabe în precizarea diagnosticului de ocluzie; se indică numai în cazul suspiciunilor unor tumori;

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL 

- dilataţia acută gastrică: 

- aspect radiologic normal;

- distensie şi clapotaj epigastric; 

- anamnestic ingestie mare lichide şi alimente;

- colecistita acută: 

- febră, frison şi uneori icter;

- semnele clinice şi radiologice de ocluzie nu sunt net evidente şi pot diminua pe parcurs:

- apendicita acută 

- durere în FID;

- pancreatita acută: 

- durere „în bara”;

- prezenţa şocului „roşu”;

- ansa „santinelă” la examenul radiologic;

- amilazemie şi lipazemie crescute;

- infarct intestinal: 

- debutează cu durere intensă şi tenace spre şoc;

- antecedente cardiace;

- peritonita prin perforaţie de organ caviar: 

- contractură abdominală; 

- pneumoperitoneu;

- semne de ocluzie funcţională;

- sigmoidita acută: 

- irigografie;

- colici diverse (renală, biliară, salpingiană);

- se asociază cu semne din partea organului afectat; 

- hernia strangulată: 

- semne clinice de hernie şi ocluzie;

- infarctul miocardic: 

- antecedente coronariene;

- caracterul şi iradierea durerii;

- EKG şi enzimele CK-MB, LDH, GOT;

- -boala gelatinoasă a peritoneului (peritonita gelatinoasă):

- abdomen destins şi elastic;

- subocluzie şi uneori vărsături; 

- ascita acută: 

- dureri abdominale, distensie rapidă, constipaţie şi vărsături;

- ecografia;

- puncţie pritoneală;

- anamneza;

- tumori gigante intraabdominale sau pneumatoze chistice:

- distensie abdominală şi subocluzie;

- manifestări isterice şi psihogene (simulare de sarcină fantomă); 

- distensii abdominale care dispar la distragerea atenţiei.

TRATAMENT:

Când este internat un bolnav cu ocluzie intestinală, se procedează în felul următor:

• se precizează diagnosticul de ocluzie intestinală
• se recoltează setul complet de analize
• se efectuează o clisma evacuatorie în încercarea de a degaja bolnavul
• se internează în secţia de terapie intensivă

Odată internat pe secţie se aplică trei catetere:

• sondă de aspiraţie nazogastrică
  
• linie venoasă pentru reechilibrarea bolnavului
• montarea unei sonde urinare pentru monitorizarea diurezei.

Scopul acestor manevre este aducerea bolnavului la nişte parametri biologici cât mai aproape de normal.

Obiectivele tratamentului în cazul ocluziilor intestinale sunt:

• Reechilibrarea bolnavului, care se face atât pre, intra cât şi postoperator şi cuprinde reechilibrarea:
  

 hidroelectrolitică

 nutritivă

 nervoasă

 cât şi o serie de măsuri suportivă pentru funcţiile cardiacă, pulmonară, renală

• Decomprimarea abdomenului, care se realizează:

= în preoperator prin sonda nazogastrică

- intraoperator printr-o serie de manevre şi metode chirurgicale

- postoperator prin menţinerea sondei nazogastrice până la reluarea tranzitului intestinal

Rezolvarea cauzei care a provocat sindromul ocluziv: - SCOPUL TRATAMENTULULUI CHIRURGICAL

• devolvulări
  
• dezinvaginări
• secţionări de bride sau aderenţe
• rezecţii intestinale pentru strangulări sau stenoze ;profilaxia recidivelor, are scopul de a preveni un eventual sindrom ocluziv prin diminuarea sau eliminarea unor factori cauzatori, şi anume:
•                             aranjarea anselor intestinale într-o poziţie cât mai anatomică
•                             lavajul peritoneului
•                             administrarea intraperitoneala de solutii macromoleculare care previn formarea aderentelor, etc.

Tratamentul medicamentos cuprinde administrarea de antispastice, antisecretorii gastrice si perfuzarea cu solutii hidrosolubile.

Riscurile de infectie si complicatii sunt mult mai mici prin intermediul laparoscopiei, iar sansele de recuperare sunt mult mai bune.